31 Jul 2016

Cine spune cati copii sa am?

Cine spune cati copii sa am? 

1 copil, 2 copii, 3 copii, cine spune cati copii sa am?

Asa cum am spus, prefer sa scriu pe teme venite catre mine mai mult decat pe teme venite de la mine.

Am fost intrebata de multe ori cum este cu patru copii, insa am primit si o intrebare putin diferita ca perspectiva. Prin urmare, dedic acest articol unei persoane speciale care m-a intrebat “cum am luat decizia de a avea 4 copii”. Intrebarea a venit in contextul in care a luat in calcul si al doilea copil, avand deja unul. Am promis ca raspund pe blog despre ce cred si simt ca inseamna a avea mai mult de un copil.

Iata ca mai intai am spus “cred” : da, cred ca este mai intai despre o Credinta a fiecaruia si o incredere in ce va urma in momentul in care decizi sa devi parinte si prima data si de fiecare data, dupa caz.

Acum, vorbind ca intre oameni cu acces la internet si care se gandesc si la cresterea si educarea copilului pe termen mediu si lung, situatiile difera de la caz la caz.

Am vorbit cu multi parinti. Am auzit variante de tipul “am mai fi vrut inca un copil , dar atat s-a putut” sau nu mai vrem, pur si simplu. Caz incheiat.

Am intalnit, insa si multe afirmatii de tipul ” am mai vrea un copil, dar….” si dupa acest “dar” vin urmatoarele , in ce ordine vreti:

ne-a fost greu cu primul; ce-i oferim; daca nu o sa ma port / ne purtam la fel cu amandoi; daca o sa se simta respins primul; eu as mai vrea, dar nu vrea el/ ea;  nu vezi ce vremuri traim; unul si atat – ca sa ii dau tot ce am mai bun; daca as stii sigur ca iese fata / baiat etc..

Nimeni nu contrazice pe nimeni. Tot ce am scris mai sus este adevarat pentru fiecare om in parte.

Imi aduc aminte ce mi-a spus Domna Dr. ca de la om la om , dupa al doilea copil : “daca simtiti ca aveti energie sa mai nasteti unul, foarte bine, nu ezitati”. La mine acest gand a fost in acord cu ceea ce simteam, dar nu am sa va invit acum sa urmati vreun sfat. Ceea ce scriu in randurile urmatoare este viziunea mea despre ce presupune a fi parinte pentru mai mult de un copil.

Da, e firesc sa ma gandesc ca nu stiu daca voi  imparti grija, atentia, dragostea in mod egal, dar pot fi un parinte care cauta sa inteleaga faptul ca nevoile copiilor mei difera si sunt acolo sa inteleg de ce are nevoie copilul meu ( ca este primul sau al ..lea). Pot fi un parinte care il ajuta pe copilul sau sa se simta copilul sau, nu unul dintre copii sau fratele  mai mic, mijlocia, cel mare sau al cincilea. Pot  sa ma gandesc, de asemenea, ca daca nu am timp sa i-l dedic exclusiv full-time, el are avantajul sa invete si din modele de relatii: cum relationez cu partenerul de cuplu ( situatie valabila si pentru un singur copil); cum relationez cu celalalt / ceilalti copii, cum relationeaza el cu fratele / sora sau fratii / surorile. Dar,da, e nevoie sa creez si un cadru numai cu el, cu timp pentru el. Cum aleg momentele acestea? Asta este o intrebare pentru voi, pentru fiecare si exercitiu de workshop daca nu gasesti singur / singura.

Da, nu  iti dau toata Luna de pe Cer numai tie, copile ca nu te am numai pe tine, dar, draga copile nici viata nu iti va da toata Luna de pe Cer si prefer sa te antrenezi intr-un cadru in care iti sunt aproape  si te vei descurca mai bine fara mine cand vei fi adult. Ma iert pentru asta si imi dau voie sa caut varianta optima de a-ti calauzi pasii sa intelegi ca esti important si atunci cand vrei in brate si vreau cu toata fiinta mea sa te ridic, dar sora ta mai mica mi-a ocupat deja bratele si sanii. Am invatat sa iti traduc pe intelesul tau de ce fratele mai mare “are voie sa” si tu “inca nu ai voie”  sau de ce fratele mai mic este “mai alintat” ( ca asa vezi tu si nu te contrazic) si de la tine sunt alte asteptari in privinta comportamentului.

Da, esti frustrat uneori copile pentru ca vrei sa iti apartin numai tie, dar invat sa te ajut sa exprimi aceasta emotie. Chiar si atunci cand ma supar ca ti-ai ciufulit sora. Iti arat si eu, bineinteles, prin exemplul meu si prin exemplificare cum sa comunici ca te-ai simtit ( poate trist, poate furios, poate bucuros, poate nedreptatit) si ce ti-ai dori de la celalalt. Te ajut sa spui fara sa te ranesti pe tine sau pe altii.

Stiu ca uneori te intelegi foarte bine cu fratele / sora, fratii / surorile si stiu si ca intrati in competitie de multe ori, dar am devenit un parinte care va creeaza cadrul adecvat sa va rezolvati intre voi conflictele – asta va las mostenire mai mult decat o garsoniera la fiecare. 🙂

Cati dintre noi nu intram in competitii la locul de munca?

Cum sa ma gandesc la toate astea in acelasi timp cand imi suna si telefonul de la serviciu, am lasat si cuptorul aprins, ma gandesc si sa ii duc la scoala, gradinita, pediatru si in parc fiindca nu au iesit afara azi si deja se plimba prin casa cu rolele si copilul X i-a luat cana preferata copilului Y si s-a asezat si in locul lui la geam si “nu e corect ca era randul meu” striga de aud vecinii si copilul Z iti da mesaj pe whatsup si te intreaba daca poate sa iasa la film cu prietenii sau sa chiuleasca de la liceu numai de la ultima ora  in timp ce bebelusul  trebuie urmarit cu privirea sa nu cada din carut? 🙂

Am amplificat putin, dar mai in gluma, mai in serios: de unde imi iau resurse pentru rolul de parinte?

Este acelasi raspuns valabil: de la caz la caz resursele sunt diferite si cum imi este mie cu rolul de parinte difera de cum iti este tie sau lui sau ei sau lor. Poate fi greu sau usor cu un copil sau cu mai multi copii.

Cine stabileste cum e mai usor sau mai greu? Cum este mai bine sau mai putin bine?

Sa nu uitam ca difera si contextul de viata. Cum iti este sa joci rolul de parinte intr-o perioada de echilibru, intr-o relatie de cuplu functionala  si cum iti este sa joci cu scena “afectata”: o criza financiara, situatie de boala a ta, a partenerului sau a copilului, divort, depresia unuia dintre parinti si multe alte variante care iti creeaza dificultati in a da cat ar merita rolului de parinte.

Ca sa revin la intrebarea de la care am pornit, ca esti parintele unui singur copil sau al mai multor copii, grija trebuie sa fie pentru Scena si Rol.  Ca este mai diversificat, mai antrenant, poate mai obositor, poate mai fascinant sau mai maturizat un rol jucat de 2, 3, 4 ori decat daca il joci o data, da.

Scena, insa ( atmosfera de acasa si contextulde viata din cadrul familiei)   si actorul ( parintele ) sunt la fel de importante pentru fiecare copil in parte.

Deci, cine spune cati copii sa avem? Daca nu e o problema de sanatate sau o situatie limita, energia noastra! A fiecaruia!

Tu ce zici? Lasa un comentariu aici si daca doresti informatii despre workshop-urile dedicate rolului de parinte, te rog sa imi dai de veste la intrebari@nicoletalarisa.ro !

Leave a Comment