31 Jul 2016

Parinti – profesori, scoateti o foaie de hartie!

Parinti – profesori, scoateti o foaie de hartie!

E vacanta pentru copii. Carti – caiete inchise, parinti si profesori! Va propun un “extemporal de vara”. Momentul dintre un an scolar si altul sper ca ne ajuta sa privim mai detasat si asezat lucrurile pe fiecare. Cum este relatia dintre noi? Avem un parteneriat. Obiectul lui este evolutia copilului la scoala.

Zicea Irina, o cititoare si o mamica devotata, asa :”mi-ar placea sa discutam despre sistemul invechit de invatamant din Romania. Sistem care, in loc sa se adapteze la cerintele generatiei, “ne solicita” sa adaptam noi generatia la sistemul lor.”  I-am promis ca nu vorbim despre sistem, ci despre cum putem sa imbunatatim noi lucrurile in conditiile date. A fost de acord.

Despre scoala din Romania multe discutii patimase se aprind. Ne intereseaza subiectul acesta cand vine vorba despre copilul nostru. Ies “scantei” din ce in ce mai des la sedinte, mai ales la clasele primare sau in spatiul virtual cand vine vorba despre scoala de azi , oferta ei  si asteptarile noastre : e clar ca vedem acest interes diferit.

Sistemul. Da, sistemul….cine o fi, cum o arata, nu am sa-l transform eu acum cu bagheta magica, dar am sa il rog sa stea putin pe “silent” ca sa auziti ce propun acum.

Profesorii. Da, oamenii, profesorii…cati sunt motivati, pregatiti, cati au Vocatie, cati  vor / nu vor….am sa deschid un subiect separat si documentat pe tema asta, promit.

Parintii. Da, oameni diferiti din medii diferite cu moduri si posibilitati diferite de a se raporta la scoala.

Acum vorbesc pentru parintii si profesorii care doresc o relatie optima intre cei doi parteneri educationali!

Sa ne imaginam copilul care evolueaza pe o punte care este tinuta de o parte de catre parinti si de cealalta de catre cadrul didactic / cadre didactice. Ca sa fuctioneze evolutia lui pe aceasta punte ar fi bine ca ea sa fie tinuta in echilibru si nu miscata. Suna cu sens?

Vorbim acum despre partea de punte a parintilor si cum am spus, intr-un alt material si despre cea a profesorilor.

CUM si de ce sa am o relatie functionala cu profesorul copilului meu? 

Cateva variante care tin de mine.

ma programez la acele “ore de consiliere” cand simt ca am ceva aflat sau de impartasit in legatura cu copilul meu ( pana acum nu am intalnit invatator sau diriginte cu intentii sanatoase care sa refuze daca ii vorbesti politicos si stabiliti de comun acord ora). Lucrul acesta ajuta la crearea unei bune comunicari cu Doamna, Domnul si copilul meu va observa lucrul acesta si il modeleaza.

daca se intampla sa fiu chemat / chemata la scoala e de preferat sa merg – profesorul poate sa considere o lipsa de interes din partea ta daca nu mergi si copilul tau observa lucrul acesta si il modeleaza.

am curaj sa impartasesc situatii din familia mea ( mai ales daca simt ca Invatatorul , Profesorul este empatic si iubeste copiii). Aceste situatii pot fi: aparitia unui frate,sora, divort, deces, perioade sau situatii mai dificile. In felul acesta ii dai incredere Invatatorului / Profesorului sa iti impartaseasca la randul sau si cum il vede pe copilul tau la scoala, altfel decat de FB, B, 5 sau 10: mai vesel, mai putin vesel, prietenos, retras, indraznet, activ sau dezinteresat. Am grija ca lucrul acesta sa se intample intre 4 ochii, de preferat 6, cand toti ochii sunt acolo pentru copil: mama, tata, invatatorul / profesorul.

daca simt ca nu vreau sa se vorbeasca despre copilul meu de fata cu alti parinti comunic lucrul acesta. Sunt cadre didactice care au adaptat aceasta reglementare, altele nu. In felul acesta voi primi mai autentic “oglinda” copilului meu de la scoala. Chiar daca nu seamana cu cea de acasa imi dau voie sa ascult care este perceptia Invatatorului / Profesorului. Imi amintesc ca eu ma aflu in acea discutie pentru copilul meu, nu ca sa schimb pe cineva. Vreau sa cunosc parerile din exterior pentru ca aceeasi parere este proiectata si asupra lui la clasa si poate imi explic de ce merge sau nu cu placere la scoala. Invat sa imi ajut copilul  dupa ce am aceste informatii.

daca Profesorul / Invatatorul din fata mea nu este pe placul meu sau cred ca abordarea lui este gresita caut sa descopar care este cadrul de referinta in care copilul petrece 4 – 6 ore si sa iau ulterior decizii obiective. Pot sa las lucrurile asa daca fac o evaluare si imi da pe plus ( caci 100% nu stiu daca e bine sa sper cand vorbim despre oameni, cum nici noi nu putem fi parinti perfecti). Daca totusi consider ca se petrec lucruri care impiedica evolutia copilului meu in sens pozitiv la scoala, ba mai mult, i se incalca drepturile sau i se neglijeaza drepturile, imi adun energia, reursele si pornesc un demers echilibrat: instiintez politicos profesorul, dirigintele,  Directorul scolii, Inspectorat, etc.., dar dupa ce ma asigur ca acest lucru nu afecteaza buna desfasurare a orelor ulterior. Trebuie sa fie ceva de “nelasat asa” ca sa merite scrisori la Inspectorat pentru ca am vazut si sesizari care puteau fi rezolvate la nivel de clasa / scoala, dar care au fost amplificate si trimise la Inspectorat, lucru care afecteaza atmosfera din clasa, la modul general: nu toti profesorii,invatatorii au puterea de a nu se lasa afectati la nivel uman, dar despre sistem si proceduri sau profesori intre profesori am promis ca nu vorbim acum. Revenim la noi. Mai exista si varianta sa schimb scoala. Evaluez ce este mai benefic pentru copilul meu si daca simt ca am nevoie de ajutor specializat ca sa iau decizia adecvata, nu il ocolesc. E despre copil,nu despre “dreptatea”mea.

particip la sedintele cu parintii chiar daca sedintele pot fi mai constructive sau mai eficiente….fac ce tine de mine si comunic daca simt ca nu se ajunge la concluzii clare si nu se coordoneaza discutia…daca ma simt pregatit sa o spun “lucrat”, daca nu, mai bine ma scuz politicos, dar nu ma cert fiindca sunt parinti care spun acasa ca mama lui X sau Y “s-a certat” si copilul meu va afla de la colegi intr-o forma “nelucrata”.  Pentru copilul meu va fi important, in plus imi dau voie sa cunosc si alti parinti, ceea ce ma ajuta sa aflu iar cum arata cadrul de referinta din jurul scolii, clasei.

vorbesc cu alti parinti despre multumirile, nemultumirile mele daca doresc, dar am mare grija sa nu se transforme intr-un apel de la “telefonul fara fir” care se propaga distorsionat.

comunic copilului meu opinia mea despre scoala, invatator, profesor, dar am grija sa nu il demotivez sau sa imi denigrez partenerul de contract, profesorul. Il ajut sa se raporteze la Invatator/ Profesor ca la o persoana care are de indeplinit un rol in acele ore, prezentandu-i, dupa varsta lui si nivelul de intelegere si care este partea lui contract. Il ajut sa-si dea seama care ii sunt obiectivele.  Chiar daca stiu cat de importanta este abordarea cadrului didactic pe termen mediu si lung am sa las spatiu sa ma gandesc cum sa ii prezint copilului elementele pozitive mai ales cand ele exista. Pe de alta parte am sa-mi invat copilul sa nu raneasca, dar nici sa nu se lase ranit de nimeni. ( ma refer si la violenta verbala)

imi ascult copilul. Il intreb mai ales cum a fost la scoala, cum s-a simtit la scoala, care au fost lucrurile importante pentru el;  versus ce ai facut la scoala, ce note ai luat, ce a zis Doamna /Domnul, deci, ce ai facut? Nu ati invatat nimic? Nu v-a predat nimic?.  ….Zi mai tare ca nu aud!( cunoasteti vreo persoana care face asta? Nu..toti suntem parinti model. 🙂  Glumesc. Noua ne-ar placea ca dupa serviciu sa povestim la comanda si repede cate lucruri am facut si sa explicam atunci si imediat sau sa ne asezam calm si sa spunem: am avut o zi..; azi m-am simtit…? Asa ca pot sa creez un cadru de discutie placut  in care sa aflu cum este copilul meu in raport cu scoala. Deja creat acest cadru pot sa vorbesc cu copilul meu si despre beneficiile scolii: la ce il ajuta temele, orele, atentia, participarea. Ii vand, practic aceasta actiune ca pe un castig pentru el, nu ca pe o corvoada. Bineinteles ca am grija sa raman un parinte continator care ii transmite si cu vorba si cu fapta : sunt aici….iti respect efortul, te incurajez sa inveti, nu te compar cu alti copii nici pe plus, nici pe minus- ma bucur fiindca ca esti copilul meu asa cum esti.

-nu in ultimul rand, caut la mine cu adevarat: cum m-am simtit eu la scoala si ce simt eu pentru scoala? Oare raspunsul la intrebarea asta imi invadeaza asteptarile in legatura cu relatia copilului meu cu scoala?

Promit sa-mi iau revansa si sa scriu si despre celelalte fatete ale scolii, asa cum le simt eu ca parinte care imi doresc un Partener in scoala si reprezentatii ei, insa acum m-am oprit la noi. De ce? Pentru ca, stiu, sunt multe lucruri de imbunatatit, dar pana cand se schimba ceva, copiii nostri merg la scoala azi si noi suntem parinti azi.

Voi ce spuneti? Ati mai gasit ceva care sa depinda de noi, individual? In materialul pe care il scriu si pentru profesori privind asteptarile parintilor m-ar ajuta mult continuturi de la voi, parinti si profesori. Ce putem sa facem fiecare pe partea noastra de punte si ce asteptari avem unii de la altii. Mai mult decat atat organizez workshopu-uri pentru relatia parinte – profesor. Detalii la intrebari@nicoletalarisa.ro

 

Comments

  • Ileana
    July 31, 2016 Reply

    Da! Inedita tema de vacanta si cu multe ecuatii!

  • nick
    August 2, 2016 Reply

    Interesantă perspectiva, doamnă! Si corectă as putea spune…

    • admin
      August 2, 2016 Reply

      Multumesc pentru feed-back! Am sa retin adresa de email pentru invitatii la evenimente dedicate relatiei parinte-profesor.
      Vacanta placuta in continuare!
      Nicoleta Larisa

  • Irina Alexandru
    August 2, 2016 Reply

    Pentru o fractiune de secunda am avut impresia ca o parte din articol l-am scris eu…😂. Am trait absolut tot ce ai descris tu, cu fetita cea mare, care a intrat anul trecut la pregatitoare si chiar ma intrebam daca am facut tot ce trebuie si daca deciziile luate au fost corecte si in interesul copilului.  Da! M-am linistit! Am facut tot ce tine de mine si tu mi-ai confirmat asta. Ai pus pe hartie totul foarte clar si cred ca articolul este util oricarui parinte. 

    • admin
      August 2, 2016 Reply

      Iti multumesc pentru incredere, Irina. Eu am pus doar o oglinda in care te-ai regasit, dar imaginea de mama responsabila si preocupata iti apartine. 🙂 Felicitari! Te invit cu mare drag la workshopuri! Tinem legatura!

Leave a Comment