13 Aug 2016

Cine m-a invatat sa fiu parinte?

Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, caut pe google, intreb un prieten….cine m-a invatat sa fiu parinte?

Pare ca toti ne pricepem asa, nativ sau ca invatam / ne adaptam?

Chiar azi vorbeam cu o bunica despre diversificarea la bebelusi si cate s-au schimbat in materie de hranit copilul. Am constat si eu ca acum 18 ani, la primul copil plecam cu o recomandare de la pediatru si dupa fiecare copil am plecat cu noi reglementari si adaptari. Bine. De ce am facut paralela asta? In materie de educatie  luam totul asa mot-a-mot de la cineva, de la un specialist anume?  Sau cum procedam?

In materie de educat copilul am observat un fenomen in ultimii ani. Nu stiu la voi cum a ajuns. Dar nu pot sa trec la descrierea lui inainte de a mentiona cateva modele delicioase care pot fi intalnite pe meleagurile noastre ( o spun razand cu pofta acum, dar cand eram pe la inceputul “carierei” de parinte tare personal le mai primeam). Modele delicioase de tipul ( in magazin, pe strada….se gaseste cineva  sa te instruiasca) “pune-i, mama, o caciula pe cap”; “ah, nu-i frumos…ia stai ca il iau eu acasa la mine”; “daca imi facea mie asa atata ii trebuia” si exemple din acestea mai cunoastem fiecare.

Si totusi, decizia in materie de crestere, ingrijire si educatie ne apartine, referindu-ne strict la relatia parinte-copil.  Eu, parinte decid pe cine ascult, de unde ma informez, cum actionez din acest rol? Revenind la fenomenul despre care spuneam, zic asa:  mai mult rational a invadat “piata” in utimii ani ( ba mai mult, informatii luate si din alte modele culturale)  versus pledoaria pentru a simti, a trai rolul de Parinte. Observ o inhibare, la nivel general, a rolului de parinte, o teama de “nu care cumva sa..” Parintii se tem sa fie parinti asa cum simt. Este un adevar de al meu pe care mi-l asum asa cum il scriu. Daca ma port asa se poate intampla sa…( am citit pe net un articol). Daca ma port invers s-ar putea sa…( am auzit la o  conferinta de parenting foarte mediatizata). Daca fac asa s-ar putea sa…( am vazut si am auzit cand zicea la TV un specialist). Peste toate astea se aseaza si presiunea  “sa nu care cumva sa fac cum au facut sau nu au facut ai mei cu mine”.

Si totusi, cine ma invata sa fiu Parinte?   

Cand ne cumparam o masina dam si un examen de permis auto. Un “permis” de ghidat copilul in viata am obtinut, dar examen am dat? Ne autointitulam apti si atat?

E bine sa citim, e bine sa mergem la conferinte, e bine sa ne luam informatia de unde consideram, dar ca sa asez aceasta informatie la mine acasa, in raftul potrivit relatiei cu copilul meu de la momentul X e nevoie de mai mult de atat. E nevoie sa simt rolul de Parinte.

Sa traiesc in acord cu ce simt si ce am invatat nou si adaptabil despre A FI Parinte.

Asa este sanatos si pentru mine si pentru copil si pentru relatia dintre noi.

Poti sa iei lectii de inot de pe youtube fara sa intri in apa?

Deci, cine m-a invatat sa fiu parinte? Sa FIU, nu sa STIU cum este “a fi parinte”…..

Sa fiu parinte adaptat la mine si la copilul meu. Cu resursele mele, cu situatia mea si cu viata mea. Lucrul acesta se invata la comun? Numai si numai pana la un punct. Dupa care fiecare actioneaza din rolul de parinte pe terenul lui, cu dinamica lui si optiunile lui. Da, putem sa fim de acord cu totii ca violenta nu e buna, orice s-ar intampla. Da, putem sa fim de acord cu totii ca e nevoie de timp de calitate cu copilul. Dar cum gestioneaza  fiecare acasa relatia cu copilul si climatul din familia sa ( relatia cu sotul/sotia/ partenerul/partenera;  diverse situatii de viata; cum poate fiecare sa comunice sau sa se aseze la masa seara) depinde de la caz la caz.

Si atunci, cine m-a invatat sa fiu Parinte? Eu ma invat singur, descoperind cum pot sa fiu si sa stiu in acord cu mine. Daca nu iti iese numai dupa youtube, hai in apa! 🙂 Participa la workshop-uri! Ale mele, ale altor traineri, specialisti, cum vrei sa le spui si cu cine rezonezi, dar exerseaza emotii care iti misca atitudinea mai mult decat informatii “turnate”. Poate ca este un mesaj care seamana cu un sfat. Eu il prezint ca  perspectiva prezentata mai motivant.

Emotii care te ajuta sa te descoperi ca om peste care se aseaza rolul de parinte. Emotii de schimbare din temelii, nu de la suprafata. Ce slogan sa mai atasez? Spune tu, merita sa inveti “A FI Parinte” in forma ta optima?

Iti multumesc pentru ca ai citit pana aici. Inseamna ca ai rezonat cu ceva. Cu ce?  intrebari@nicoletalarisa.ro

 

Comments