25 Aug 2016

Va iubesc, Oameni!

Noapte. Strada libera. Numai semaforul ma mai opreste din cand in cand si pauza dintre melodiile care invaluie spatiul din masina. Primul gand, sentiment care vine: iubesc oamenii, iubesc viata, imi iubesc viata asa cum este ea. Pe acelasi drum mergeam candva cu stergatoarele pornite pentru ploaia care nu ma lasa sa inaintez in ritmul meu. Pana cand, intr-o zi am pus piciorul pe frana  si la propriu si la figurat: am ascultat melodiile preferate si am gasit strazile care erau in acord cu mine si cu ritmul masinii mele: viata mea. Sunt un sofer care isi alege si isi accepta ritmul, drumul, viteza, opririle, momentele de accelerare si momentele de avarii. Pentru ca nu este despre “vine o masina pe strada” ci despre “vine un om care conduce o masina”. Am citat o prietena care mi-a spus ca ar vrea sa stie lumea ca exista si acest fel de a privi lucrurile. Roxana, mesajul tau a plecat catre oameni!

Da, oameni dragi, frumosi , mai veseli sau mai tristi uneori, mai aproape de ideile mele sau mai departe: va iubesc asa cum sunteti. Voi sunteti oglinda mea. Din intalnirile cu oamenii invatam cel mai mult despre noi. Ce acceptam, ce nu acceptam la ceilalti este despre noi. In momentul in care ii iertam pe ceilalti, ne iertam pe noi. In momentul in care vedem ce este mai frumos intr-o fotografie vedem frumosul din interiorul nostru. Cel mai frumos Dar pe care l-am primit mostenire pe lumea asta si pe care mi-l slefuiesc constant este puterea de a iubi oamenii fara sa ii impart in clasificari. Si lucrul acesta se simte. Si imi da incredere si trasmite incredere. Se creaza un Spatiu in care circula emotiile si gandurile la ele in masina si pe melodia lor.

“Nu vine o masina, ci vine un om care conduce o masina”. Despre asta este vorba. Asta este ritmul. Nu este vorba despre firma X, ci despre omul care este in spatele firmei si actiunilor ei.  Nu oamenii politici, in general, ci acel om care alege sa faca sau sa nu faca in contextul in care se afla.  Nu Functionariatul Public, ci omul de la ghiseu care zambeste sau nu zambeste ca asa a ales sau atatea resurse de buna dispozitie are in contextul dat. Nu medicii, in general, ci acel om care si-a ales misiunea de a salva viata si de a ajuta sanatatea ta. Nu profesorii, in general, ci acel om care si-a ales misiunea de a sadi in suflete increderea si invatarea copilului tau. Nu parintii, in general, ci acel om care are rolul de parinte pentru copil. Si tot asa cu oamenii care salveaza alte vieti sau aduc calitate altor vieti. OAMENI care si-au ales profesii, misiuni, ROLURI: pompier, sofer, psiholog, avocat, consilier, vanzator, constructor, maturator, bucatar, politist, blogger. Asa e lumea: formata din oameni. Sisteme, institutii, firme etc…Toate sunt formate din oameni.

Daca fiecare are grija sa se iubeasca pe sine si sa isi interpreteze fiecare Rol cu grija si iubire de oameni lumea va fi mai buna pentru noi toti!

Va iubesc, oameni!

intrebari@nicoletalarisa.ro

foto 26 august resize

 

Comments

Leave a Comment