17 Sep 2016

Un copil e abuzat. Cine preia cazul complet?

La ora aceasta, cand scriu, doua fetite si mama lor au iesit din mediul abuziv in care traiau pana acum cateva ore.  Acum dorm si sunt in siguranta. Mi-au sarit in brate cand ne-am intalnit la sectia de politie.

Si cu aceasta imbratisare de copil pe care inca o simt lipita de piept intreb: cum arata fisa postului completa pentru o persoana care primeste un telefon de la o mama care isi surprinde in toiul noptii partenerul ca ii abuzeaza copilul?

La ce institutie completa lucreaza aceasta persoana? Se presupune ca rolul ei este sa duca la bun sfarsit cazul preluat astfel incat copiii sa fie scosi cat mai repede din mediu, mama si copilul sa primeasca  o consiliere de calitate si adecvata, iar agresorul sa fie vizitat de politie inaintea gandurilor de razbunare. Sa se numeasca manager de caz, coordonator de proiect? Care sunt abilitatile de care are nevoie pentru a ocupa postul? Azi si de data aceasta am ocupat eu acest post si am incheiat misiunea in timp util, insa nu aceasta este stirea. Sunt psiholog si am si  experienta  in a misca lucruri. Cum am reusit  sa o contin si sa o sustin pe mama copiilor este personalizat si de impartasit pentru cei interesati ca poate mai ajuta si in alte situatii care din pacate, exista si raman in intimidare.

Intrebarile mele  cu care ma aflu in online si la care va rog sa ma ajutati si voi sunt urmatoarele:

De ce sa fie nevoie sa motivez eu autoritatile? De ce sa imi folosesc eu abilitatile de vanzari ca sa deschid usa la politie ca si cand ma pregateam sa vand vreo oferta? De ce sa imi lase mie in grija protectia copilului consilierea mamei? De ce sa lase politia mama si fetitele la poarta fostei locuinte si sa ma roage pe mine sa le gasesc transport pentru mutarea la noua locuinta sau le va lasa fix la poarta celui reclamat?

Obiectivul nu este sa lasam aici comentarii de tipul “asa e la noi”. Obiectivul nu este, de asemenea, sa  aduc nume, functii, institutii in discutii sau judecata lor. Fiecare om din spatele unei functii a facut ce a tinut de el, ce i-a permis procedura, cat si-a permis la nivel uman. Am vazut lacrimi in ochii unei Doamne de la Protectia Copilului. Am consumat multe telefoane cu un Domn ( sigur era si tatic) de la urgente pentru astfel de cazuri si mi-a dat cele mai bune sfaturi. L-am vazut si pe Domnul Politist calm, echilibrat si om. Fiecare sectiune luata separat se vede cu bune intentii, dar la cine este managementul? Cine coordoneaza cazul pana la solutionarea lui in intreg ansamblul? Azi am fost eu de serviciu voluntar si pentru un singur caz. Raman aproape pentru ca un episod ca acesta are urmari  si necesita si alte actiuni: un psihoterapeut adecvat situatiei pentru mama si copil/copii, un avocat dedicat, relocarea copiilor la scoala si gradinita, o imbratisare, o jucarie, o hainuta. De luni cred ca imi vor raspunde si ong-urile pe care le-am cautat in week-end si stiu ca se ocupa de astfel de cazuri. Fara suparare, prieteni si cu dragoste: stiu ca faceti lucruri minunate la scara mai mare si sa lucrati foarte mult in cursul saptamanii, dar acest caz a avut nevoie de ajutor unu la unu si in week-end. Poate nu am sunat eu exact pe cine trebuie, dar poate ar fi util sa ne regandim modul in care ajutam cu adevarat copiii din mediile vulnerabile. Mi-au raspuns doua Doamne Presedinte de ONG care m-au incurajat, insa sunt active in alte zone. Repet, stirea nu este despre fapta mea. Cine ma cunoaste stie daca am facut sau nu voluntariat. Cu voluntariatul nu e de  lauda: il faci cat simti, cat poti, dar mereu in directia in care omul are nevoie. Asa cred si fac eu. Nu e de judecat daca voi faceti diferit. Stirea este insa despre a invata ceva din asta fiecare dintre noi.

Cum putem sa ajutam cat mai multe astfel de cazuri? Cum se numeste fisa postului si unde lucreaza omul care preia managementul de cand suna telefonul pana la solutionarea optima?

Fiecare institutie cu care am vorbit imi spunea sa preia acest management mama copilului. Mama copilului cu sufletul sfasiat, sub amenitare, sub sentiment de vinovatie sa ocupe functia de manager de caz. Ea a actionat cu resursele pe care le are: raportat la o medie generala sunt undeva sub medie, dar cred ca orice om cu bune intentii isi da seama ca si daca era posesoare de trei doctorate si tot ii era greu sa devina coordonator de proiect in proiectul ei in conditiile date.

Dragii mei, va multumesc ca ati citit si am sa va rog urmatorul lucru: sa nu lasam acestea poveste fara ecou. Acea imbratisare de copil pe care o am si acum in piept o mai au si alti copii de oferit. Eu nu pot sa ajung la toate cazurile din tara si nici voi, dar putem formula o lege. Asa ca va rog sa distribuiti catre oamenii care credeti si simtiti ca pot face ceva in acest sens. Nu conteaza cine face, ci sa se faca. Nu e nevoie sa distribuiti pe public pentru a-mi promova mie blogul. E nevoie, insa sa gasim managerul de proiect si institutia completa pentru fiecare bataie de inimioara. E nevoie ca fiecare parinte pus in drepturi sa gaseasca un program complet de sprijin atunci cand apare ceva neprevazut. Sa gaseasca un coordonator pe care sa il sune si caruia sa ii spuna: “Nu m-as fi gandit la lucrul acesta in viata mea.  Nu stiu cum sa fac mai bine. Ajuta-ma o vreme ca sa imi ajut copilul”.

Am avut emotii. Mama fetitelor putea sa cedeze presiunii uriase. I-am oferit o lanterna cu care si-a gasit in suflet curajul. Pentru mine este eroina zilei. Acum fetitele dorm. S-au bucurat de un calut, o jucarie de plus, de o poveste si  de caldura. Cu lanterna asta ma uit acum si in sufletul vostru si simt ca daca ati citit pana aici o sa va adresati intrebari. Asa este?

intrebari@nicoletalarisa.ro

foto-art-riseze

Leave a Comment