09 Feb 2017

Educatie civica – obiectivul participarii copiilor la proteste?

16650924_1385882968098788_412583243_o

Intre a merge cu copilul la manifestari de strada si a nu merge.  Sunt voci care afirma ca decizia de participare este benefica pentru copii, altele apreciaza ca fiind un pericol.  Si sunt parinti care decid in consecinta: da sau nu. Si nu suntem aici ca sa judecam pe cineva, ci ca sa vedem ce putem invata din aceasta experienta.

Poate cineva sa sfatuiasca pe altcineva sa mearga cu copilul la proteste sau sa nu mearga?  Nu!  Sfaturile se dau la cerere si numai in anumite situatii, necerute.  In cazul de fata  nu mi-as asuma nici macar o secunda sa incurajez sau sa sfatuiesc  la modul general si in masa participarea.  Imi permit, doar, in virtutea faptului ca mi-au scris multi parinti, sa recomand sa reflectam cu grija si responsabilitate. De ce?  Pentru ca nu stiu,  in primul rand ce varsta are copilul parintelui care citeste. Si  mai sunt si alte criterii pe care le voi detalia. Si atunci o abordare de tip “ce spun psihologii” , liderii de opinie sau chiar autoritatile o vad riscanta pentru parinti daca nu este prezentata diferentiat.

Am fost intrebata si eu, la randul meu daca am copii si daca as participa cu ei. Am raspuns ca dintre cei patru copii as alege sa particip insotita de unul singur: de cel major,  dar, evident,  daca doreste.  Am fost invitata sa ma exprim si ca psiholog, dar am mentionat mai sus ca sunt opinii care au iesit deja la rampa si nu este de folos acum sa venim cu recomandari de mai multe feluri. Sunt mama si psiholog, dar asta nu inseama ca sunt indreptatita sa va spun cum este corect in dreptul fiecaruia sau sa imi urmati exemplul personal. Sunt trainer pentru parinti si profesori si am ocazia sa interactionez cu oamenii ochi in ochi, nu numai in online. Zilele acestea am vorbit cu multi parinti si am vazut opinii ezitante pe fondul avalansei de recomandari diferite.

Parintii au dreptul sa ia decizii in mod personalizat si in acord cu valorile personale in ceea ce priveste educatia copilului, dar au si dreptul sa fie informati si nu neaparat indemnati. Cum spuneam mai sus, nu cred in indemnuri universal – valabile, ba mai mult, eu nu le-as folosi in acest caz.

Viziunea pe care mi-o asum, totusi si in care cred, cand vine vorba despre Toti parintii este  urmatoarea: decizia se ia personalizat! Pentru  un copil de 14 ani, sa spunem,  care a participat la manifestare ziua, cand totul decurgea pasnic si i s-a explicat adecvat fenomenul, lucrurile au o dimensiune. Pentru un copil de 3 ani, sa luam ca exemplu, care merge la protest  seara tarziu, printre vuvuzele si adulti care isi striga nemultumirea neadecvat, lucrurile cu siguranta  au impact emotional  foarte diferit . Evident, sunt doua extreme aproape, dar intre cele doua exemple lucrurile stau mult mai specific de la caz la caz si de la context la context.  Sigur se observa o diferenta clara, dar ambele situatii au existat.  Ma intreb: isi asuma cineva recomandarea participarii in ambele situatii?

Si decizia  se ia pornind de la interesul superior al copilului. Acum, aici apare iar diferentierea: cum intelege fiecare decizia in interesul sau in beneficiul copilului. Sunt parinti care declara ca tocmai pentru copil  au mers impreuna cu copilul si parinti care declara ca tocmai pentru copil ( ca sa il protejeze)  nu l-ar lua si pe acesta la manifestare. Nu ne ducem acum  catre credintele fiecaruia despre viitor si binele comun :  ramanem la decizia strict in dreptul acestui cadru.

Si acum va propun urmatorul exercitiu: inchidem putin tv, online, radio, discutii cu prieteni din acelasi grup, pareri pro si contra si ne uitam cat mai mult posibil catre cea mai importanta persoana, catre noi.

Sunt, eu,  parintele copilului / copiilor si este nevoie sa vad ce simt si ce gandesc despre participarea copilului meu la proteste. Invit sa facem asta din urmatoarele persective:

-in raport cu nevoile / dorintele mele de participare

-in raport cu nevoile / dorintele copilului meu de participare

-in raport cu valorile si convigerile mele

Si pentru  fiecare sa imi atribui un mesaj sau intrebari.  La punctele unu si trei pare sa fie mai simplu pentru ca este vorba numai despre mine.

In ceea ce priveste decizia in locul copilului sau impreuna cu copilul meu am alta responsabilitate pe care este musai sa mi-o asum din rolul de adult, garantul copilului. Este posibil sa fie mai dificil sa fiu obiectiv daca las dorintele mele de participare sa ma invadeze  cand iau decizia si pentru copilul meu, dar totusi , pornind de la premiza ca fiecare dintre parinti isi evalueaza actiunile in dreptul copilului mai presus de a urma “un trend” sau orice altceva , nu vad de ce as evita urmatoarele intrebari:

-ii garantez siguranta fizica?
-ii garantez siguranta emotionala?
-isi striga emotia lui sau pe a mea?

-ii pun pe umeri o grija care nu este a lui?
-el vrea sa participe?
-ii traduc in beneficiul lui ( beneficiul lui nu inseamna neaparat pe intelesul lui) ceea ce se intampla?
-sunt foarte sigur ca nu il las cu o lectie pe care mi-am dorit-o buna pentru el ca fiind invatata pe termen mediu si lung in dezavantajul lui? ( unii oameni sunt rai, rai si alti buni, buni ; lumea e impartita in hoti si anti-hoti, DNA e bau-bau care te ia etc..)
-ce varsta are copilul meu?
-eu cum m-as simti sa vad o multime de adulti care spun ca pentru viitorul meu sunt acolo..ca sa fie sigur? ( adica acum nu e sigur, m-as gandi)
-si in final: merg cu el la protest PENTRU el ( a nu se intra in filozofii despre viitor, ne raportam la acest cadru) sau merg cu el la protest pentru ca….mi-as dori sa, as vrea sa vada ca, as vrea sa aratam ca….? ( a se completa de catre fiecare)

In concluzie, dreptul la educatie personalizata ii revine fiecarui parinte, dar consider ca niciun statut sau rol nu da dreptul  cuiva sa influenteze decizia unui parinte. Mesajele sa fie de constientizare si de o parte si de alta. Demonstratiile si lectiile de educatie civica pot fi benefice pentru copil , dar nu in orice context sau pot fi si benefice, dar la pachet cu lucruri pe care nu le putem controla si garanta. Au fost parinti care au spus ca riscul poate fi oriunde si oricand: de acord, insa sa ne uitam si la potentialul de risc. Daca il simt ridicat, ca parinte, am dreptul sa  ma intreb daca vor mai fi si alte ocazii pentru educatie civica. Nu intram pe fagasul analizie oamenilor prezenti la manifestatie: posibil ca cei mai multi sau toti sa dea dovada de comportament adecvat, dar se impune o diferentiere: un concert / spectacol / eveniment de divertisment  au un obiectiv si un potential de manifestari spontane inadecvate din partea oricui. Un protest impregnat de adevaruri personale are alt potential de manifestari spontane inadecvate.

De aceea vad lucrurile diferentiat si imi asum sa pierd simpatia tuturor in beneficiul  deciziei informate, mai ales cand vorbim despre copii: nevoia adultilor de participare este un subiect si participarea copiilor este un alt subiect, asumat de fiecare in parte.

E adevarat ca daca este un copil mai mare care aude la scoala, pe strada, la TV ce se intampla, nu putem sa ne prefacem ca n-a auzit. Este sanatos sa ii vorbim autentic si sincer despre ceea ce se petrece, dar  avem sansa sa evaluam daca nu ii livram si alte convingeri personale sau ale multimii: atacuri la persoane, lozinci cu impact negativ, grijile noastre, emotiile noastre sau ale multimii. Sa facem o diferentiere evidenta si pentru copil intre mesajele care se refera la drepturi si cele care sunt denigratoare sau si mai gav, cu indemnuri  total inadecvate, ba unele, chiar inumane. Si aceasta diferentiere de comportamente  tine tot de educatie civica.

Si fiindca am zis de educatie, imi aduc aminte acum de o Doamna Invatator pe care am cunoscut-o in cadrul proiectului Parinte si Profesor Azi care mi-a spus: “Doamna, educatia se face, in primul rand, in liniste!” Si am crezut-o pentru ca am simtit ca mesajul vine din suflet si din experienta.

Ma gandesc ca este un bun prilej sa reflectam in liniste fiecare in dreptul sau si daca simtim ca ne deranjeaza ca altii au alte opinii sa cautam si mai multa liniste. Ne va face bine si noua si copiilor nostri: au nevoie de parinti care sa fie bine cu ei.

Toate gandurile bune pentru Toti si Fiecare!

Nicoleta Larisa Albert, din Romania! 🙂

sursa foto: google images.

 

Comments

  • Irinel
    February 10, 2017 Reply

    Nu sunt de acord cu participarea copiilor la manifestări!

  • Alex
    February 11, 2017 Reply

    Oare protestul copiilor din piață Victoriei a fost violent, zgomotos, aglomerat? Sa nu generalizam. Explic copilului ce, de ce și cum…

    • admin
      February 12, 2017 Reply

      Buna ziua. Unde ati gasit generalizarea in acest text?

Leave a Comment