03 Mar 2017

Scoala sau Invatatorul?

“Si tu ai avut copilul la scoala asta?'” ” Si, cum e scoala?” Sau “Cum e Doamna?” Intrebari  de la parinti catre alti parinti cand vine vorba despre inscrierea copilului la scoala. Cautari pe forumuri,  gasit recomandari,  mutatie schimbata pe buletin sau nu – pur si simplu lasam copilul la scoala arondata si la Doamna desemnata pentru el.

Ce sa aleg ca parinte?

Inscrierea copilului la scoala este o provocare pentru parinti si o alegere care imbraca mai multe aspecte, dar intr-un final, tot  o alegere: cea mai potrivita sau nu, copilul tot va fi inscris la scoala.

Decizia cade in grija mea, a parintelui si daca fac un demers special si daca nu il fac, ci pur si simplu depun o inscriere care este cea mai la indemana.

Cum este cu aceasta alegere cand esti parinte? Care sunt asteptarile legate de scoala si de Invatator?

Sunt opinii are suna asa: daca vrea sa invete, invata oriunde.

Sunt opinii care suna si asa: scoala conteaza, sa fie un mediu competitiv ca vorba aia: “mai bine la oras codas decat in satul meu fruntas”.

Sunt si opinii de genul: poate sa fie scoala poleita in aur, Invatatorul conteaza.

Toate merita sa fie respectate ca atare.  Este adevarul fiecaruia in parte.  Adevar care s-a construit in timp in functie de experienta pe care a avut-o fiecare cu scoala, in functie de interactiunea cu valorile si normele sociale, in functie de valorile personale dobandite in timp. Cand fac alegerea din rolul de parinte , insa,  e nevoie sa  ma gandesc  sa fie in beneficiul copilului meu pe termen scurt, mediu si lung.  Si orice parinte sanatos se gandeste la beneficiul copilului, fara indoiala.

Va propun mai jos cateva perspective de la care putem pleca din rolul de parinte:

– timpul alocat deplasarii zilnice: cat timp va aloca zilnic copilul meu pentru a merge la scoala dus-intors si cat timp voi investi si eu daca va fi cazul sa il insotesc  ( cunosc copii care ajung deja obositi la scoala dupa ce stau in trafic mult timp dimineata ). Am ocazia sa evaluez daca acest  consum de energie este un plus valoare pentru copilul meu chiar daca il duc eu la scoala sau il preia autobuzul / taxiul.  Cand nu sunt alternative apropiate este de inteles. ( sate izolate etc..)

-cercul de prieteni: cate sanse are copilul meu sa se imprieteneasca / sa se intalneasca cu copiii si in afara scolii daca va merge la scoala din apropiere sau nu?

-“Scoala este buna?” Ce inseamna pentru mine lucrul acesta? Performante, concursuri, traditie, cladire moderna, recunoastere in cercul de prieteni, validarea cuiva? Ce inseamna pentru mine sa fie o scoala buna sau potrivita? Ce beneficii aduce clar lucrul acesta?

Sunt scoli in care majoritatea copiilor au rezultate bune si foarte bune si exista o stacheta deja formata dupa care se ghideaza copilul meu. Sunt si scoli in care rezultatele oscileaza si atunci reperele sunt mai diferite. Depinde care imi sunt valorile: vreau sa invete din punct de vedere cunostinte si as dori sa controlez tipul de colegi sau ma intereseaza si cunostintele, dar si diversitatea de situatii ( copii care vin din medii diferite)? Ma intereseaza sa tina ritmul cu cerinte mai modeste si completez cu alte activitati de dezvoltare sau consider ca programa este universal-valabila? Oricare ar fi alegerea legata de scoala e important sa am in vedere si deschiderea copilului meu pentru invatare care se sadeste in primii ani de scoala: sa fie o corelare optima astfel incat scoala sa nu devina o corvoada si am sa revin mai jos. Cu cat va merge cu mai multa bucurie la scoala si se va bucura de invatare in primii ani, cu atat ii va fi mai usor si va fi mai cooperant mai tarziu.

– “Doamna cum este?” Un parinte va spune ca este multumit pentru ca le da teme multe si are asteptari performante de la ei, altul va spune ca nu este multumit din acest motiv. Unul va spune ” e prea blanda”, iar altul “prea dura” si tot asa. Ce asteptari am eu de la Rolul Invatatorului copilului meu? Sunt dispus sa las aceasta alegere la voia sortii, acolo unde zice programul electronic sau caut un Invatator pe care il consider potrivit pentru copilul meu? Am intalnit  parinti care cauta Invatatori cu multa experienta si parinti care dau sanse si debutantilor sau celor mai putin experimentati, ba chiar ii cauta in mod special cu convingerea ca vin cu elemente noi. Cert este ca pe oricare varianta merg, odata ajuns intr-o relatie cu Invatatorul copilului meu voi avea ocazia sa construiesc acea relatie in beneficiul copilului meu daca imi este foarte clar Rolul Invatatorului si Rolul meu, al Parintelui.

Si aici deschid o cutiuta valoroasa pentru a adauga un lucru pe care il remarc foarte des la clasele mici in mod special, dar si mai tarziu. Am intalnit parinti care, din diverse motive, isi iau rol de Invatator / Profesor acasa si fac temele impreuna cu copilul ca si cand ar fi o sarcina comuna sau predau copilului. Lucrul acesta  poate sa nu fie tocmai benefic pe termen scurt, mediu si lung oricat efort ar depune parintele sau oricate intentii minunate ar avea, ba chiar si de ar fi bun pedagog,  nu mai zic daca nu ar fi . O data pentru ca e clar, e o sarcina care trebuie asumata de catre cel care a primit-o, respectiv copilul: asa va avea sanse sa se auto-evalueze si sa se responsabilizeze. Si doi si nu neaparat in ordinea asta, copilul are nevoie ca Parintele sa  fie Parinte si Invatatorul – Invatator.

Am intrebat un grup de Invatatori diferiti: Ce este nevoie sa faca un parinte acasa? Raspunsul a venit cam asa: este suficient cat facem in clasa – nu e nevoie sa faca ceva in plus parintele sau alte rude. Sa isi faca temele si sa fie incurajat sa intrebe, sa spuna daca nu a inteles, sa iasa cu incredere la tabla, sa fie deschis catre invatare.  Vorbesc despre o situatie functionala: cand Invatatorul are resurse si le foloseste  adecvat. Cunosc parinti care fac un sport din verificarea constanta a temelor si implicarea directa , dau mesaje pe grupurile clasei pentru temele copilului si tot asa. Si cunosc parinti care abordeaza mai detasat subiectul, nu neaparat dezinteresat, ci acorda mai multa energie incurajarii copilului: il lasa pe copil sa isi sune colegii in loc sa intrebe ei, sa isi asume consecinte cand face temele sau nu, sa spuna daca nu a inteles. Care copil credeti ca isi va face “temele” mai usor in viata?

Parintele care isi traieste rolul de Parinte are mai multe sanse sa transmita mai multe valori prin insasi felul personal de a fi, nu neaparat fiind un didact permanent si un sfatuitor. Formarea copilului incepe cu felul parintelui de a fi mai intai si apoi cu ce primeste ca teorie. Ca incheiere pentru aceasta cutiuta pe care am spus ca o vad valoroasa, concluzia vine cam asa: verific cum ma pozitionez si eu in raport cu rolul pe care il are Invatatorul copilului meu ca sa stiu ce ii transmit: investesc cu incredere acest rol, cooperez, se creaza o relatie deschisa, dau spatiu ca aceasta relatie sa fie creata intre copil si Invatator fara sa ma interpun preluand sarcini in locul copilului? Si mai ales, cum reusim sa legam o relatie interumana: si eu pot traversa momente dificile si am nevoie de intelegere si invatatorul poate recunoaste ca nu are toate mijloacele asa cum si-ar dori ( numar elevi, resurse materiale pentru clasa etc..).  Daca reusesc sa fac diferenta intre asteptarile mele legate de sistemul de invatamant si rolul Invatatorului e mai usor sa pot crea o relatie  utila copilului meu. Din pacate, tot mai multi parinti sunt nemultumiti de modul in care functioneaza sistemul educational si trimit aceste nemultumiri catre reprezentatul cu care se  intalnesc sau dimpotriva, evita sa spuna nemultumirile, ceea ce nu inseamna neaparat un mod eficient: nemultumirile acestea poate ajung intr-o discutie cu o alta persoana  si copilul aude sau simte. De cealalta parte, profesorul / invatatorul are ocazia sa evalueze daca nemultumirile ii sunt adresate personal sau sunt adresate rolului pe care il are.

Inca  un aspect important este legat de faptul ca in clasele mici intalnirea nu este numai cu Doamna Invatator.  Mai sunt Profesori de Religie, Educatie Fizica, Limbi Straine. Este de vazut aici in ce fel se poate crea legatura cu copilul meu pentru ca am sa spun ce am constatat, fara sa analizam  ( sistemul este cel care este): nu toti profesorii care predau a clasele I-IV au pregatire specifica pentru aceasta categorie de varsta asa cum au Invatatorii. Este importanta interactiunea copilului meu si cu acestia chiar daca petrec mai putin timp. Acum, nu spun ca nu se poate  crea o legatura benefica ( sunt si situatii adecvate si profesori compatibili si devotati) , dar am intalnit situatii concrete in care lucrurile nu functioneaza adecvat varstei ( nu intram acum in aest subiect pentru ca merita un articol aparte, dar mentionez acest aspect). Am sansa sa discut cu copilul meu acasa si sa il ascult, sa il ajut sa inteleaga diferentele de  comportament , dar in acelasi timp sa il invat sa nu se lase ranit sau sa raneasca. Nu incerc sa sugerez ca sunt toate situatiile asa, dar s-au intalnit situatii inadecvate si este importanta fiecare interactiune cu scoala pana la urma, mai ales in primii ani. O incompatibilitate intre copii / copil si profesor se poate corecta daca exista deschidere , dar daca se porneste de la ideea ca ei se vor comporta ca la gimnaziu sau liceu sau cum asteapta profesorul e putin probabil sa se indrepte ceva. Cunosc multi profesori care se arata nemultumiti, chiar vizibil deranjati de comportamentul copiilor la orele lor. Copiii sunt copii exact asa cum sunt in clasa si de aici nu incape negociere, din punctul meu de vedere. Solutii se gasesc daca exista o deschidere autentica.  Sunt lucruri de analizat si de reglementat la un nivel  general. Ce pot sa fac eu ca parinte? Sa am in vedere acest aspect si sa ascult si profesorul, dar si copilul. Sa traduc in beneficiul copilului meu fiecare experienta. Acolo unde incompatibilitatile sunt minore ii pot spune ca sunt oameni intre oameni si ca profesorul are acolo un rol si el, copilul, alt rol si nu este obligatoriu sa fie mereu pe placul lui. Dar, repet, e de evaluat de la caz la caz. Daca lucrurile escaladeaza nu pot sa ii spun ca este firesc sa tipam sau sa denigram. Acum, insa ramanem in sfera alegerii scolii si inchid aici paranteza.

– Un alt aspect care ma poate ajuta in a lua o decizie este urmatorul : sa ma gandesc la obiectivul final legat de scoala si sa imi dozez energia adecvat.  In felul acesta voi evalua mai relaxat intalnirea cu primul an de scoala. De exemplu,  legat de varsta de debut: ” dar copilul meu stie sa scrie deja si face nu stiu cate adunari si scaderi, de ce sa mai stea acasa?”. La ce varsta va termina clasa a XII a, respectiv se va confrunta cu decizii legate de alegeri in viata: 17,18,19? ( depinde la ce varsta incepe scoala ) Fiecare an conteaza si etapa aceasta de final de scoala si trecere la un alt nivel va fi amprentata de adolescenta care nu este atat de mult despre cunostinte, cat despre emotii si trairi intense. Parca ne-am indepartat putin de  scris si citit pe care oricum le va dobandi ( vorbind despre cazuri tipice).  Mai mult decat atat,  Invatatorii pe care i-am intalnit recomanda sa lasam aceasta bucurie sa o descopere la scoala, mai ales ca acum se incepe cu clasa pregatitoare . Imi amintesc si acum cu drag cand o Doamna Invatator mi-a spus acum 12 ani foarte cald asa: “Sa-mi aduceti “colega”odihita la scoala. Atat va rog. Sa ii lasati vacanta sa fie vacanta.” E drept ca uneori, ca parinte, iti doresti sa fie cat mai pregatit, cat mai si cat mai. Dar asa cum si noi ne dorim sa mergem la serviciu odihniti, tot asa si copiii au nevoie sa mearga odihniti, in primul rand, la scoala.

Echipamentul cu care un copil pleaca de acasa sa fie format  din elementele de baza: hrana corespunzatoare,  odihna, incredere, stima de sine si confirmarea ca acasa poate sa fie la fel de iubit si daca a luat FB sau S ; 4 sau 10. Copilul e copil, iar rezultatul e rezultat. Eu lucrez cu parinti si cu copii mai rar pentru ca de cele mai multe ori cheia este la parinti. Vad din ce in ce mai multi copii obositi si la scoala si acasa. Vad copii de la care se cere si se asteapta si se solicita performante care nu sunt direct proportionale cu disponibilitatea lor, ba chiar cu capacitatea lor. De curand mi-a povestit o colega care lucreaza cu copii de scoala primara ca a intrat la ore si a vazut ca nu au energie si chef pentru activitatea ei si a inceput sa ii intrebe ce este cu starea lor si cum arata o zi din viata lor. A fost surprinsa sa afle ca programul lor este foarte incarcat si ca se plangeau la propriu de oboseala, repet, copii  de scoala primara. Cel mai tare a impresionat-o o fetita care si-a calculat cate zile si ore mai are pana in clasa a XII a si a spus:” atatea ore de calvar, iti dai seama?”  Si atunci? Performanta, dar cu ce pret? Cu pretul de a transforma invatarea in corvoada, ca sa nu mai vorbim si despre alte efecte care se produc cu consecinte mai profunde: ramanem la atitudinea fata de scoala de data asta.

Asadar, cumulez in decizia mea elemetele mentionate: timp alocat, gradul de performanta solicitat, interactiunea cu Invatatorul/Profesorul si  vad / estimez cum arata o zi din viata copilului meu proaspat intrat la scoala: drum, scoala propriu-zisa cu cerintele ei, teme, actiuni si activitati conexe, after-school, concursuri, extrascolare, interactiunea cu colegii care poate fi si ea epuizanta ,uneori, interactiunea cu profesorii, cu emotiile legate de fiecare situatie noua.

Vad cum ma pozitionez astfel incat sa ii fiu sprijin in a-si gestiona in folosul lui aceste actiuni, emotii, activitati si verific daca sunt direct proportionale cu nevoile lui, cu disponibilitatea si capacitatea lui. Daca sunt in beneficiul lui  azi si in viitor.

La finalul unui workshop, o mama, participanta imi spunea ca dupa ultima intalnire s-a mai relaxat. Traia cu o permanenta gija ca peste multi ani copilul ei care acum are 3 ani ii va judeca deciziile luate. Dupa exercitii si discutii interactive a ajuns la concluzia ca este o cerinta mult prea mare pentru ea fiindca oricum copilul va percepe in modul lui alegerile parintelui cand va deveni adult sau aproape adult. Asa ca a hotarat sa isi acorde prilejul de a avea o abordare mai relaxata si sa faca ce tine de ea, pornind de la nevoile copilului si gandind ca la final obiectivul este sa il vada un adult asumat si fericit, nu neaparat un evaluator al deciziilor mamei sale. Oricum, parinti perfecti nu exista, i-am spus! Si a zambit. Ma gandesc ca asa, zambind, ii este mai usor sa fie mama. Ma refer la zambet ca metafora acum – stare generala de bine.

Da. Parinti perfecti nu exista. Alegeri perfecte nu exista. Si neexprimarea alegerii este tot o alegere! Si ca parinti avem de facut permenant alegeri: scoala, medic, mod de hrana, vaccin, religie, abordarea educatiei, tara , orasul in care locuim si tot asa.  Si a-i lasa copilului libertatea sa aleaga este tot o alegere deja facuta.

Pornind de la perspectiva ca nu exista alegere perfecta si avand in gand beneficiul copilului pana la finalul scolii si ulterior, ma gandesc ca putem  privi mai relaxat.

Copiii au nevoie de parinti increzatori ca sa poata avea si ei incredere!

Ce am intrebat la inceput? Scoala sau invatatorul? La clasele mici, in mod special este importanta legatura cu ideea de a merge la scoala, cu ideea de a invata si mai ales CUM se simte la scoala si CUM se simte fata de invatare.  Si CE sau CINE il poate sustine pe copilul meu mai adecvat? Cu CINE sau cu CE pot crea eu o relatie de care copilul meu are nevoie ca reper? Incurajez adesea parintii sa construiasca o relatie autentica si utila cu invatatorul, profesorii.  Evident, ca in fiecare relatie e nevoie de colaborare si de partea cealalta. Acum ramane de vazut daca aleg un Invatator dupa recomandari sau aleg sa aleaga calculatorul.

Oricum ar fi, va doresc o excursie cat mai utila si prietenoasa alaturi de copil la scoala si acum, la inceput si pe parcurs. Dupa o anumita etapa, entuziasmul parintilor mai scade ( vorbesc la modul general), dar asta nu inseamna ca scade si nevoia copiilor de a fi incurajati.

Alegeri cu folos!

Parinti si Profesori in echipa, fiecare interpretandu-si rolul cat mai optim si  benefic pentru copil!

Albert Nicoleta Larisa, psiholog, initiator proiecte educationale pentru parinti si profesori, mama a patru copii aflati in scoala de masa la varste diferite.

intrebari@nicoletalarisa.ro sau nicoleta@trusapentruparinti.ro

Comments

  • Bablofil
    March 21, 2017 Reply

    Thanks, great article.

Leave a Comment