31 Aug 2017

Sprijin pentru învățământul incluziv

conil Se vorbește despre învățământ incluziv, mai precis despre accesul tuturor copiilor la educație, indiferent de dificultățile pe care le întâmpină, însă în realitate nu sunt cu adevărat resurse pentru a asigura acest suport în toate școlile. De aceea, în septembrie, împreună cu Asociația CONIL – ONG dedicat integrarii copiilor cu cerințe speciale în școala de masă –, tăiem panglica unui astfel de proiect: un Centru de Resurse pentru Învățământ Incluziv.

Ce va oferi proiectul, mai concret? În primul rând, Asociația CONIL rămâne cu porțile deschise pentru copii tipici și atipici așa cum o face de peste 10 ani cu succes pentru a oferi o programă adaptată tuturor copiilor de grădiniță și școală. Având acest exemplu de bună practică am decis ca această experiență să fie valorizată la un nivel mai amplu, în beneficiul mai multor copii. Cum?

Într-o primă etapă, asociația va oferi cursuri pentru cadrele didactice acreditate M.E.C. pe două direcții: abordarea copiilor cu cerințe educaționale speciale și relaționarea cu părinții.

Odată consolidată relația cu cadrele didactice, vom concepe la cererea acestora sau a părinților, programe de intervenție acolo unde apar dificultăți de integrare, situații de bullying sau unde e nevoie de consiliere psihopedagogică. Este cunoscut faptul că numărul de consilieri școlari este redus raportat la numărul de elevi, iar numărul de profesori de sprijin de asemenea. Intenția nu este de a face ceea ce au aceștia de făcut, ci de a veni în sprijinul situațiilor pentru care nu se găsește disponibilitate.

Ne bazăm pe interesul acestui subiect și periodic vom organiza conferințe și evenimente pentru a facilita schimbul de experiențe între cadrele didactice, părinți, consilieri, precum și accesul la informații avizate și autentice.

Și nu în ultimul rând, ne dorim să măsurăm rezultatele: pe termen scurt – în număr de elevi, profesori, situații, iar pe termen mediu și lung – în adulți asumați și integrați.

 Povestea lui Kuky

Povestea din spatele acestor inițiative este legată de povestea lui Kuky,  pe care v-o împărtășesc pentru că am acordul mamei lui, pentru că îmi place cum cântă la tobe, pentru că mă lasă să-l îmbrățișez când ne vedem și pentru ca este despre educația pentru toți și pentru fiecare în parte. 

În urmă cu câțiva ani, mama lui Kuky, femeie cunoscută azi în mediul educațional în ceea ce privește integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, și-a dus copilul la grădiniță. Nimic neobișuit până aici. Numai că uneori un copil așa cum era Kuky la vremea aceea poate să nu fie acceptat la grădiniță sau la școală. De ce? Pentru că este diferit. Diferit raportat la ce? Să fie diferit raportat la cât acceptă fiecare diferențele dintre oameni? Să fie diferit raportat la cât este pregătit fiecare să accepte într-un anume context, mai exact, în învățământul de masă? Pentru cine este școala? Nu vă grăbiți să căutați citate despre învățământul incluziv, cum scriam și mai sus: școala nu este astăzi pregătită pentru copii precum Kuky. El este un copil minunat, dar un diagnostic de ADHD și retard mediu îl face deosebit, atipic sau special. Ca el mai sunt copii în învățământul de masă, copii cu situații speciale sau cerințe speciale. Unele situații rămân nedeclarate pentru că părinților le este teamă de respingere, de stigmatizare.

Uite că se poate!

Povestea lui Kuky este un model de „uite că se poate“. Pentru că mama lui Kuky a primit multe refuzuri, uși închise și a fost judecată de cei care nu doreau să se confrunte cu diferențele de comportament suficient cât să îl accepte și pe băiatul ei, a luat o hotărâre: a deschis prima grădiniță pentru toți copiii. A urmat încă una, și încă una, și apoi școala – căci povestea lui Kuky nu este singulară.

Mama lui Kuky se numește Adela Hanafi și este președinta Asociației CONIL, pe porțile căreia, în peste zece ani au intrat sute de copii frumoși și diferiți care au primit acceptare, iubire și învățare.

Copii tipici și copii atipici care evoluează împreună, învață împreună și acceptă că suntem diferiți și cu nevoi diferite. Dacă mă întrebați pe mine, premiul cel mare pentru parenting se duce la părintele care își lasă copilul să învețe alături de oricare copil. Și la CONIL sunt mulți părinți de acest fel.

Povestea continuă și azi. De ce? Pentru că în învățământul de masă profesor de sprijin există, dar mai mult pe hârtie. Pentru că în învățământul de masă consilieri școlari există, dar unul la sute de  elevi. Să mai zic de laboratoare, programă personalizată, psihopedagogie specială? Nu mai zic și mă alătur onorată de invitație Adelei Hanafi, pentru a tăia panglica Centrului de Resurse pentru Învățământ Incluziv.

Cu drag,

Albert Nicoleta Larisa

psiholog; trainer programe educationale pentru copii, părinți si profesori; psihoterapeut în formare in psihodrama clasica; mama a patru copii de 19, 10, 5 si 1,1/2 ani, blogger la www.nicoletalarisa.ro, colaborator  Romania Libera, rubrica educatie.

 

 

Leave a Comment