17 Jan 2018

Agenda parintelui sau a vietii?

-Auzi, m-am gandit sa te intreb de vreo cateva ori, dar se pare ca acum a venit momentul ( suntem martori la o discutie dintre doua mame ): tu cum iti organizezi timpul cu copiii tai?

Doua sprancene se ridica si parca au nevoie de mai multe detalii.

-Asa, gen, cum iti organizezi jocurile si activitatile cu ei! Eu nu mai stiu ce sa fac: am epuizat toate variantele citite, auzite, invatate si tot are nevoie de atentie si chef de joaca.

-Inteleg acum, dar iti marturisesc ca este prima data cand ma gandesc la asta. Sincer vorbind, eu nu imi fac vreun plan, ci pur si simplu las lucrurile sa curga.

Unde va aflati intre cele doua perspective, dragi cititori? Nu e nevoie sa alegem una sau alta, ci va invit sa le privim de la un “balcon” a varstei copilului nostru ajuns aproape de maturitate. La finalul acestui drum, ce am dori sa adune in cutia cu experiente la care a participat spontan, programat, previzibil sau imprevizibil? Bineinteles ca sportul, activitatile extrascolare, jocurile, timpul de calitate cu noi, ajuta. Va invit, insa sa privim cele doua situatii astfel:

-parintele din situatia A care cauta sa fie prevazator si sa faca un program dinainte stabilit sau sa fie uneori in rol de profesor – educator.

-parintele din situatia B care cauta sa observe lucrurile si nevoile copilului cum vin.

Daca ma aflu in situatia A pot sa verific cat de autentica este relatia mea cu copilul, eu fiind parintele lui, in primul rand si revin cu detalii. Daca ma aflu in situatia B, pot sa verific ce fac cu acele observatii si revin cu detalii.

Am intalnit in lucrul meu cu familiile, agende prestabilite pentru o saptamana intreaga pentru copil: sa “nu duca lipsa de abilitatile X, de cunostintele Y, “sa scot ceva din el / ea”, ba chiar o mama mi-a marturisit cu sinceritate ca traieste prin copilul sau si aici este un alt subiect de articol. Am intalnit si parinti care “deleaga” rolul si parinti care devin profesorii copiilor lor , cu bune intentii fiecare dintre ei, fara doar si poate. Ce se intampla insa cand intamplarile lasate sa curga spontan se ascund sub aceste agende sau roluri imbracate de parinti? Se pierde din ocazia de invatare la capitolul “de-ale vietii cum curg”. Evident, un echilbru intre A si B din exemplele date nu ar strica. E bine si cu program prestabilit si cu “pachetul” de competente, dar ca sa nu ne transformam in persoanele care “cara agenda copilului” si sa ramanem parinti insotitori de bord prin viata pana la maturitate, va invit sa primiti o veste, eu ma gandesc ca este buna: fiecare situatie aparuta neprevazut este o oportunitate de invatare! Da, mai ales daca eu sunt acolo parinte care valideaza, ghideaza, asculta, aude, pune intrebari. Situatiile in care copiii nostri sunt martori sau protagonisti sunt oportunitati de invatare, insa este important sa ii las usa deschisa copilului meu pentru a cere clarificari.

Iustina ( nume fictiv), imi povestea, de pilda cum se inchide in baie si isi pune plapuma in cap cand parintii se cearta pentru ca ea nu vrea sa ajunga in situatia in care ei divorteaza, precum parintii altor colegi si nu ar putea trai fara unul dintre ei. Se simtea vinovata si datoare sa aleaga. Parintii au inteles ulterior ca este important sa clarifice lucrul acesta cu Iustina: “chiar daca ne mai certam, noi, parintii tai, te iubim la fel de mult; nu e vina ta si indiferent ce vom alege noi ca si cuplu, tu vei avea grija si iubirea noastra” ( ma rog, este o sinteza). Ce vreau sa spun cu acest exemplu ( si sunt multe auzite de la copii) este ca in lipsa unui dialog autentic si onest in care sa pun intrebari si sa dau spatiu pentru ascultare, copilul isi face propriile reprezentari. In loc de “ce” ai facut la scoala, un “cum” a fost la scoala. In loc sa “deleg” drumurile catre cursurile de inot, sah, pian, etc…am ocazia sa aleg sa il insotesc ( cat timpul ne permite, evident – cu totii suntem preocupati sa o scoatem la capat pe toate planurile, inclusiv financiar) si sa vad ce situatii i-au atras atentia sau ce tip de comportamente. Da, stiu ca uneori ne ia valul si ofertele ne invadeaza inbox-ul si vin si colegii de birou care povestesc despre si despre sau poate ca pur si simplu vrem sa dam ce n-am avut si cu siguranta, orice parinte sanatos clinic doreste sa dea ce e mai bun, insa, INSA, haideti sa ne uitam iar de la balconul varstei copilului nostru ajuns la maturitate: cum isi va stabili propria agenda? Timpul zboara si am putea sa intrebam cativa recrutori despre asteptarile tinerilor de azi versus cerintele pietei de munca ( dar este un subiect mai amplu care cuprinde si scoala). As putea insa sa intreb cea mai importanta persoana, pe mine adica: CE resurse am folosit cel mai mult in viata cand viata a intrat in agenda mea si a pus si ea programarile ei?

Va imbratisez cu drag, orice varianta alegeti si va doresc vizionare cat mai fericita de la balconul varstei de adult a copilului vostru….zboara timpul…:) Sa ne fie bine!

Nicoleta Larisa Albert

Leave a Comment