21 Jan 2018

Relatii dintre oameni si cuvinte!

Relatii dintre oameni si cuvinte!

Cunosteti oameni care nu isi vorbesc ani intregi pentru ca “el sau ea a zis ca” sau “de atunci, de cand a inteles ca” sau “i-a povestit cineva cum ca”?
Las degetele sa intrebe tastatura care sunt cuvintele care sunt de scris acum.
Primul gand care apare este legat de cuvinte si imediat de viata…cum viata poate fi mai grea, mai usoara, mai frumoasa, simpla sau blocata pe anumite pasaje…toate astea in spatele cuvintelor.
Sa pui in cuvinte ceea ce simti cu adevarat sau gandesti cu adevarat!
Sa astepti cuvinte cu ceea ce simte / gandeste cu adevarat celalalt!
Sigur, cuvintele uneori sunt “flori”, alteori sunt “pietre”. Un cuvant potrivit cand avem nevoie de incurajare, validare, sustinere este o bucurie. Un cuvant nepotrivit intr-un moment de slabiciune mai mult strica, nu mai vorbim despre cuvintele cu care oamenii isi produc rani.
Dar dincolo de cuvintele rostite sau nerostite mai sunt si alte elemente, imi sopteste tastatura.
Cunosteti oameni care nu isi vorbesc ani intregi pentru ca “el sau ea a zis ca” sau “de atunci, de cand a inteles ca” sau “i-a povestit cineva cum ca”? Si suntem la un pas distanta de mijloace de comunicare de “n” feluri, nu se pune problema sa vrem sa trimitem mesajul si sa nu gasim porumbelul voiajor ori cartea postala. 🙂 Si, uneori, daca intrebi fiecare om separat despre intamplare, constati ca nu stau lucrurile chiar atat de tragic precum pare sau constati ca oamenii aceia sufera, mai ales daca vorbim despre relatii semnificative, precum cele de familie sau relatii in care s-a investit foarte mult.
Ce vrea sa spuna tastatura mea ( fiindca am intrebat-o mai profund) este ca partea asta cu cuvintele este varful iceberg-ului, cuvintele vin intr-un cadru, intr-un context si ele sunt manate sau blocate de o emotie.
Eu nu am sa pot sa il schimb pe cel cu care relationez ( fie direct , fie este parte din lumea mea interioara), insa am sa pot sa ma intreb pe mine ce emotia a stranit cuvantul acela si de ce?
Mai pot sa observ cadrul in care s-au desfasurat /desfasoara lucrurile. Terenul pe care s-au adus cuvintele de la momentul respectiv sau pot sa creez propriul teren in care emotiile sa le pun in cuvintele de care am nevoie. Am nevoie ca celalalt sa imi asculte cuvintele sau emotiile puse in cuvinte? Are disponibilitatea aceasta? Pot sa le redau fara sa ma ranesc sau sa ranesc? De ce am nevoie sa fac cunoscut adevarul meu?
De partea cealalta, unde cuvintele curg numai “lapte si miere” as cauta sa ma uit cu ce ma investec ele si la ce ma angajeaza: “ah, tu te descurci”, “ah, esti puternic / a ” etc..si pot intra intr-o hora a demonstratiei dupa melodia fredonata de altii. Prea multe complimente, de altfel, pot insemna prilej de a ma indatora sa fiu si eu amabil / amabila chiar daca nu simt la fel. Ei, poate nu se desfasoara lucrurile in registrul acesta, la extreme – mai sunt si alte tipuri de situatii si variante, ba chiar si dintre cele optime – cu totii avem nevoie de cuvinte frumoase, nu descurajam acum oferirea si primirea de complimente. Ideea de baza pe care o aduc aici este ca si ele, cuvintele primite sau emise, au nevoie de un filtru!
Un filtru numit autenticitate!
Un filtru in acord cu ceea ce simt!
Si pentru asta am nevoie sa invat sa ma intreb! Este verificat deja: cand am facut pace cu mine, relatiile cu cei din jur se reaseaza. Acolo unde nu se poate fizic sa se indrepte ceva direct pentru ca persoana nu mai exista sau nu doreste sa faca ceva pe jumatatea sa de relatie, ok – se reaseaza lucrurile in sinea mea cu exercitiu si sustinere ( daca nu o scot la capat singur / a si relatia respectiva imi creeaza un disconfort semnificativ, am posibilitatea sa apelez la sprijin specializat). Dar acolo unde exista disponibilitate, cuvintele potrivite pot face adevarate minuni in vietile noastre atunci cand sunt in acord cu sufletul nostru….pur si simplu conectam sufletul si ii dam microfonul! 🙂
Hei, suflet, ai legatura! Transmit ceea ce simt eu, cum ma simt, ce astepari am si te las pe tine, suflet, sa asculti cu generozitate ceea ce transmite si celalat interlocutor si apoi sa iei decizia de a conecta cuvintele la aceasta grija si preocupare de a nu rani suflete si nici de a face “angajamente” care ma incarca: “stii, am luat in calcul propunerea ta, dar eu simt ca…. si atunci as avea nevoie de……”; “atunci cand mi-ai spus ca ….m-am simtit…..”; “in momentul acesta nu simt nevoia sa vorbesc cu acea persoana findca ma simt….”; “eu mi-am facut treaba pe partea mea de relatie, mai departe nu imi apartine tacerea ta sau ignoranta, jignirea, comportamentul acesta /acela, atitudinea schmibatoare, amanarea ta etc….sunt ale tale”
Si tastatura mea zice sa ma opresc aici ca sa dau spatiu pentru intrebari sau ganduri care vin de la voi.
Care ar fi acelea? Cu sufletul va intreb, pentru ca am uitat sa va impartasesc ceva: imi plac cuvintele, insa utilizarea lor maxima o vad atunci cand ele sunt ingrediente pentru intrebari. Ce ziceti?

Comments

Leave a Comment